Somația de plată e o scrisoare prin care cineva îți cere să-i plătești o datorie în 15 zile. O trimite creditorul, adică cel căruia îi datorezi bani: o persoană, o firmă, o bancă sau asociația de proprietari.
Nu e un proces și nici o executare silită. Nimeni nu-ți poate lua bani din salariu, din pensie sau din cont doar pe baza ei.
E primul pas spre ordonanța de plată, o cale rapidă prin care creditorul îi cere judecătorului să te oblige să plătești. Fără somație, legea nu-i dă voie să ceară ordonanța.
Legea cere ca somația să-ți spună suma datorată și că ai 15 zile s-o plătești. Ea trebuie să vină printr-un executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire. De obicei mai scrie cine îți cere banii, din ce contract sau factură vine datoria și unde poți plăti.
Atenție: Cele 15 zile sunt pentru plată, nu pentru un act la instanță. Ziua în care ai primit somația nu se numără. Dacă ultima zi e sâmbătă, duminică sau sărbătoare legală, termenul trece la următoarea zi lucrătoare. După aceea, creditorul poate merge la instanță.
Ai primit-o doar pe email, prin SMS sau ca scrisoare simplă, în cutia poștală? Atunci n-a venit pe calea cerută de lege pentru ordonanța de plată. Datoria nu dispare din cauza asta: citește mai departe ce poți face.
Cum o deosebești de alte hârtii
Mai multe hârtii despre datorii seamănă între ele. Uită-te cine o trimite și ce are atașat:
Somația de plată, de care e vorba aici: vine de la creditor, prin poștă sau printr-un executor judecătoresc. Îți dă 15 zile să plătești și spune că altfel va cere ordonanța de plată. Nu are atașată nicio hotărâre sau încheiere a unei instanțe.
Somația de la executor, în executarea silită: vine de la un executor judecătoresc, cu un dosar de executare. Lângă ea sunt încheierea judecătoriei care aprobă executarea și copia titlului executoriu, de exemplu o hotărâre sau un contract de credit. Executarea a început deja și ai, de regulă, 15 zile s-o contești: vezi contestația la executare.
Citația: vine de la o instanță și are numărul dosarului, ziua și ora judecății. La ordonanța de plată, lângă ea e cererea creditorului. Atunci contează alt termen: răspunsul scris îl depui cu cel puțin 3 zile înainte de judecată.
Ordonanța de plată: vine de la instanță, după judecată, și te obligă să plătești o sumă până la o dată. O poți ataca în 10 zile de când o primești: vezi cererea în anulare.
Scrisoarea unei firme de recuperare: firma lucrează pentru creditor sau a cumpărat datoria de la el. E tot o cerere de plată. Nu e somația cerută de lege dacă n-a venit prin executor sau prin scrisoare recomandată cu conținut declarat. Firma nu-ți poate lua bani singură: îi trebuie un executor și un titlu executoriu.
Somația de la ANAF sau de la primărie, pentru taxe și impozite: are alte reguli, pe care ghidul acesta nu le acoperă.
Și somația de plată poate veni printr-un executor judecătoresc, dacă așa a ales creditorul. Ea nu are însă atașate încheierea judecătoriei și titlul executoriu.
Ce poți face, pe rând
Nu ești obligat să răspunzi la somație. Dar dacă datoria e reală și nu plătești, creditorul poate cere banii la instanță. Acolo poți ajunge să plătești și cheltuielile lui de judecată.
Verifică dacă datorezi. Caută contractul, facturile și dovezile de plată. Verifică suma, cine ți-o cere și ziua în care trebuia plătită. Dacă nu recunoști datoria, cere-i creditorului, în scris, actele din care vine.
Verifică dacă a trecut prea mult timp. De regulă, după 3 ani de la ziua în care trebuia plătită, te poți apăra spunând că datoria e prescrisă. Citește partea despre prescripție înainte să plătești sau să semnezi ceva.
Dacă datorezi, plătește și păstrează dovada. Plătește în contul scris pe somație sau în contract, nu unei persoane necunoscute. Cere chitanță: legea îți dă dreptul la ea. Prin bancă, scrie pe ordinul de plată pentru ce plătești, de exemplu numărul facturii.
Dacă nu poți plăti tot, propune o eșalonare. Scrie-i creditorului cât poți plăti și când. Puneți înțelegerea pe hârtie, semnată de amândoi. Cererea unei eșalonări arată însă că recunoști datoria: vezi prescripția, mai jos.
Dacă nu datorezi, scrie-i de ce. Pe scurt: ai plătit deja, suma e greșită, n-ai avut niciun contract cu el sau datoria e prescrisă. Pune copii după dovezi. Trimite scrisoarea recomandat, cu confirmare de primire, și păstrează o copie.
Păstrează tot. Somația, plicul, confirmarea de primire, scrisorile și dovezile de plată. Îți trebuie dacă ajungi la instanță.
Pentru răspuns nu există un formular și nu plătești nimic: îl scrii cu cuvintele tale. Răspunsul nu oprește singur drumul la instanță. Dacă ajungi acolo, scrisoarea și dovezile tale îți folosesc la apărare.
Ce urmează dacă nu plătești
După cele 15 zile, creditorul poate cere instanței ordonanța de plată. Nu e obligat s-o facă imediat. Dacă o cere, urmează pașii aceștia:
Primești o citație de la instanță. Trebuie să-ți ajungă cu cel puțin 10 zile înainte de judecată. Lângă ea sunt cererea creditorului și copiile actelor lui.
Răspunzi în scris, cu cel puțin 3 zile înainte de judecată. Răspunsul se numește întâmpinare. Dacă nu-l depui, judecătorul poate socoti că recunoști datoria. Te ajută ghidul întâmpinării, dar la ordonanța de plată contează cele 3 zile, nu cele 25 de zile scrise acolo.
Mergi la judecată, dacă poți. Judecătorul vă ascultă pe amândoi și încearcă să vă înțelegeți asupra plății. Dacă vă înțelegeți, înțelegerea devine o hotărâre. Dacă plătești și creditorul confirmă, dosarul se închide.
Judecătorul hotărăște. Dacă apărarea ta reiese din acte, respinge cererea creditorului. O respinge și dacă apărarea ta cere alte dovezi, de exemplu martori sau o expertiză: creditorul poate porni atunci un proces obișnuit. Altfel, emite ordonanța de plată, pentru toată suma sau doar pentru o parte. Ea spune până când plătești: între 10 și 30 de zile de când o primești.
Dacă nu ești de acord cu ordonanța, o ataci în 10 zile. Faci o cerere în anulare, la aceeași instanță. Ordonanța se poate executa imediat, chiar dacă o ataci. Executarea se oprește doar dacă instanța o suspendă, iar tu dai o cauțiune (o sumă de bani drept garanție).
Datorezi întreținere asociației de proprietari? La ordonanța de plată poți cere judecătorului un termen de plată mai lung sau plata în rate. Trebuie să arăți de ce nu poți plăti acum.
Datoria poate crește cu dobânzi pentru întârziere: cele din contract sau, dacă nu scrie nimic, dobânda legală. Creditorul poate cere și cheltuielile făcute ca să-și recupereze banii. Dacă pierzi la instanță, plătești de regulă și cheltuielile lui de judecată.
Creditorul poate alege și alte căi. Poate face o cerere cu valoare redusă, pentru datorii de până la 50.000 de lei, sau un proces obișnuit. Atunci primești de la instanță un formular de răspuns sau o cerere de chemare în judecată, fiecare cu termenul ei. Vezi răspunsul la cererea cu valoare redusă și întâmpinarea.
Atenție: Datoria vine dintr-un credit de la o bancă sau de la o instituție financiară nebancară (IFN)? Legea spune că aceste contracte sunt titluri executorii. Creditorul poate merge atunci direct la un executor, fără ordonanță de plată. Dacă primești o somație de la executor, termenul e scurt: vezi contestația la executare.
Datoria veche: prescripția
Prescripția înseamnă că, după un timp, creditorul nu te mai poate obliga prin instanță să plătești. De regulă, timpul acesta e de 3 ani.
Cei 3 ani curg din ziua în care trebuia să plătești, scrisă în contract sau pe factură. La plățile care se repetă, ca întreținerea, chiria sau facturile lunare, fiecare plată are ziua ei. Dacă plățile formează un întreg, cei 3 ani curg de la ultima.
Prescripția se întrerupe, adică cei 3 ani încep din nou, dacă:
ai plătit o parte din datorie, din dobânzi sau din penalități;
ai cerut un termen de plată sau o eșalonare, ori ai recunoscut datoria în alt fel;
creditorul a cerut banii la instanță;
creditorul ți-a trimis o somație și a mers la instanță în cel mult 6 luni de la ea.
O somație după care creditorul nu merge la instanță în 6 luni nu întrerupe prescripția.
Atenție: Datoria e mai veche de 3 ani? Gândește-te bine înainte să plătești ceva sau să semnezi o recunoaștere ori o eșalonare. Banii plătiți după ce datoria s-a prescris nu se mai dau înapoi, chiar dacă nu știai de prescripție. O recunoaștere scrisă rămâne și ea valabilă.
Judecătorul nu aplică singur prescripția. Trebuie s-o spui tu: în întâmpinare sau cel târziu la prima zi de judecată la care ai fost chemat legal.
Unele datorii au alt termen decât 3 ani, iar calculul poate fi greu. Un avocat te poate ajuta. Dacă nu-ți permiți unul, vezi ajutorul public judiciar.
Greșeli care te costă
Să arunci somația fără să verifici datoria. Dacă e reală, ajungi la instanță și poți plăti în plus dobânzi și cheltuieli de judecată.
Să plătești o datorie veche sau să ceri o eșalonare fără să verifici prescripția: banii nu se mai dau înapoi, iar recunoașterea scrisă rămâne valabilă.
Să plătești în grabă, de frică, o sumă pe care n-ai verificat-o. O scrisoare de la creditor sau de la o firmă de recuperare nu-ți poate lua singură bani.
Să plătești fără dovadă: fără chitanță sau ordin de plată, greu arăți la instanță că ai plătit.
Să plătești unei persoane sau într-un cont care nu apare pe somație sau în contract. Dacă nu cunoști firma, verific-o înainte.
Să te înțelegi doar la telefon: o eșalonare spusă, dar nescrisă, e greu de dovedit.
Să confunzi termenele: după somație ai 15 zile ca să plătești. La ordonanța de plată, întâmpinarea o depui cu cel puțin 3 zile înainte de judecată, iar ordonanța o ataci în 10 zile.