Copilul pleacă în străinătate fără unul dintre părinți

acordul părinților la graniță: declarația de la notar pentru călătoria copilului

Cu ambii părinți
doar actul lui de călătorie: pașaportul sau buletinul, cel cu cip ori cel vechi, în țările care îl primesc (cartea simplă fără cip nu e bună)
Cu un părinte
și declarația celuilalt părinte că e de acord, dată la notar, în original
Cu alt adult
de exemplu cu bunicii: declarația ambilor părinți, dată la notar, cu numele însoțitorului
Singur
doar de la 16 ani, cu declarația ambilor părinți, dată la notar; sub 16 ani, nu
Valabilă
cât scrie în ea, dar cel mult 3 ani; e bună pentru toate călătoriile din acest timp
Cât costă
la notar, onorariul minim e de 50 de lei; la consulatul României nu plătești nimic
Schengen
aceleași reguli; declarația se arată doar la plecarea din România, nu și la întoarcere
Cazierul
însoțitorul nu-l mai aduce pe hârtie: polițiștii de frontieră îl verifică pe loc
Nu se înțeleg
fără acordul celuilalt părinte, copilul pleacă doar cu o hotărâre a instanței

Ce îi trebuie copilului, după cum pleacă

De regulă, un copil român sub 18 ani pleacă din țară doar însoțit de un adult și cu acordul părinților. Polițiștii de frontieră verifică asta la plecare.

Pe lângă actul lui de călătorie, copilul are nevoie de acte diferite, după cum călătorește:

  • cu ambii părinți: nimic în plus;
  • cu un singur părinte: declarația celuilalt părinte, dată la notar, că e de acord să călătorească în străinătate;
  • cu bunicii, cu o rudă, cu un prieten al familiei sau cu un profesor: declarația ambilor părinți, dată la notar, cu numele însoțitorului;
  • singur: doar dacă a împlinit 16 ani, cu declarația ambilor părinți, dată la notar.

Atenție: Polițistul cere declarația în original. O copie, o poză pe telefon sau o hârtie scrisă acasă nu ajung. Fără ea, copilul nu poate pleca.

Contează cine exercită autoritatea părintească, nu dacă părinții sunt căsătoriți. După un divorț, de regulă o exercită amândoi în continuare: atunci îți trebuie acordul celuilalt.

Toate cazurile, cu excepțiile lor, sunt pe pagina Poliției de Frontieră despre copii.

Cu ce act de călătorie pleacă

Copilul are nevoie de propriul act de călătorie, valabil. Poate fi unul dintre acestea:

  • pașaportul, bun și în țările din afara Uniunii Europene: vezi pașaportul;
  • cartea electronică de identitate (buletinul cu cip) sau buletinul de model vechi, valabile: bune în țările Uniunii Europene și în câteva alte țări care le primesc.

Cartea electronică de identitate se poate face și pentru un copil sub 14 ani. Vezi buletinul.

Atenție: Certificatul de naștere nu e act de călătorie. Nici cartea de identitate simplă, cea nouă fără cip, nu e bună în afara țării.

Verifică pe mae.ro, la „Condiții de călătorie”, ce act cere țara în care mergi. Acolo afli și dacă are reguli proprii pentru copii.

Acordul pentru pașaport și acordul pentru călătorie sunt declarații diferite. Primul e bun doar pentru eliberarea unui pașaport. La graniță îți trebuie al doilea.

Pașaportul unui copil sub 14 ani îl ține la el adultul care călătorește cu copilul.

Pleacă doar cu unul dintre părinți

Părintele care pleacă cu copilul arată la graniță declarația celuilalt părinte. În ea, celălalt spune că e de acord ca copilul să călătorească în străinătate.

Declarația se face la notar. Dacă celălalt părinte e în străinătate, o poate face la consulatul României: vezi mai jos, „Un părinte e în străinătate”.

Declarația e valabilă cât scrie în ea, dar cel mult 3 ani de la data la care a fost făcută. În acest timp, e bună pentru oricâte călătorii.

Nu trebuie să scrie în ea țara, data plecării sau scopul călătoriei. Legea nu le mai cere din 2016.

Celălalt părinte a murit sau tu exerciți singur autoritatea părintească? Atunci nu-ți trebuie declarația lui: vezi secțiunea următoare.

Când nu-ți trebuie acordul celuilalt părinte

Părintele care pleacă singur cu copilul nu are nevoie de declarația celuilalt dacă arată unul dintre aceste acte:

  • hotărârea definitivă a instanței prin care exercită singur autoritatea părintească ori, la hotărârile vechi, prin care copilul i-a fost încredințat;
  • certificatul de deces al celuilalt părinte sau hotărârea prin care a fost declarat mort, în original ori în copie legalizată;
  • hotărârea definitivă prin care celălalt părinte a fost decăzut din drepturile părintești;
  • hotărârea instanței care ține locul acordului celuilalt părinte (vezi „Părinții nu se înțeleg”).

Atenție: Hotărârea de divorț care stabilește doar că copilul locuiește la tine nu ține locul declarației. Dacă autoritatea părintească e comună, îți trebuie tot acordul celuilalt părinte.

Hotărârile date în altă țară din Uniunea Europeană sunt primite fără altă procedură, dacă le arăți traduse în română și legalizate.

O hotărâre din afara Uniunii trebuie, de regulă, recunoscută întâi de o instanță din România. Excepție fac țările cu care România are tratate sau convenții în acest sens: atunci ajunge hotărârea, cu traducere legalizată.

Copilul are un tutore? Tutorele pleacă cu el pe baza hotărârii prin care a fost numit.

Dacă ambii părinți sunt decăzuți din drepturi, declarația o dă reprezentantul legal al copilului. Pentru un copil ocrotit de stat, o dă cine exercită drepturile părintești pentru el.

Pleacă la un tratament medical care nu se poate face în țară și fără de care viața sau sănătatea îi e în pericol? Atunci poate pleca și fără acordul părinților.

Însoțitorul arată atunci acte medicale emise sau avizate de autoritățile medicale române, cu perioada și țara tratamentului, în original și în copie.

Pleacă cu bunicii, cu o rudă sau cu alt adult

Adultul care pleacă cu copilul arată la graniță declarația ambilor părinți, dată la notar.

Dacă doar un părinte exercită autoritatea părintească sau celălalt a murit, declarația o dă doar el. Însoțitorul arată atunci și hotărârea instanței sau dovada decesului.

În declarație trebuie să scrie:

  • că părinții sunt de acord ca copilul să călătorească în străinătate și pentru cât timp, cel mult 3 ani;
  • numele și datele de identitate ale însoțitorului;
  • dacă copilul rămâne în țara în care merge și, dacă da, la cine;
  • cu cine se întoarce, dacă nu e același adult cu care pleacă.

Copilul poate pleca doar cu adultul scris în declarație. Dacă se schimbă însoțitorul, faceți altă declarație.

Cazierul însoțitorului nu mai trebuie adus pe hârtie. Polițiștii de frontieră îl verifică pe loc, electronic.

Dacă din cazier reiese că însoțitorul a comis anumite infracțiuni grave, copilul nu poate pleca cu el. De exemplu: omor, infracțiuni sexuale, trafic de persoane sau de droguri.

Pe drum, însoțitorul are grijă de copil. Nu-l lasă în grija altcuiva decât a părinților sau a persoanei scrise în declarație.

Dacă apare o problemă care oprește călătoria, însoțitorul anunță cel mai apropiat consulat al României. Dacă dispare copilul, anunță de îndată și autoritățile din țara aceea.

Pleacă cu școala, într-o tabără sau la un concurs

O excursie cu școala sau o tabără în străinătate e, pentru graniță, o călătorie cu alt adult. Îți trebuie declarația ambilor părinți, dată la notar.

În declarație scrieți numele și datele profesorului sau ale însoțitorului care pleacă cu copilul. Cere-le de la școală sau de la organizator înainte să mergi la notar.

Pleacă la studii sau la un concurs oficial, de exemplu la o olimpiadă? Atunci ajunge acordul unuia dintre părinți, dat la notar.

Însoțitorul arată și actele de la organizator, cu perioada și țara, în original și în copie. Dacă actele sunt într-o limbă străină, le trebuie traducere legalizată.

Restul regulilor sunt cele de la „Pleacă cu bunicii, cu o rudă sau cu alt adult”: cazierul se verifică pe loc, iar copilul pleacă doar cu însoțitorul scris.

Pleacă singur

De la 16 ani, copilul poate călători singur în străinătate. La graniță arată declarația ambilor părinți, dată la notar, că sunt de acord să călătorească neînsoțit.

Declarația o dă doar un părinte dacă el exercită singur autoritatea părintească sau dacă celălalt a murit.

Copilul de 16 ani împliniți care are domiciliul sau reședința în țara în care merge poate pleca singur și fără acordul părinților.

Sub 16 ani, copilul nu poate pleca singur. Trebuie să-l însoțească un adult, cu actele de mai sus.

Adultul poate fi și un angajat desemnat de o firmă autorizată de transport internațional de persoane. De exemplu, la serviciul pentru copii neînsoțiți al unei companii aeriene.

Angajatul arată actul prin care firma l-a desemnat, iar părinții dau declarația pentru alt adult. Întreabă firma ce date ale însoțitorului treceți în declarație.

Compania aeriană sau firma de autocare poate avea reguli proprii pentru copiii care călătoresc singuri. Întreab-o înainte să cumperi biletul.

S-a căsătorit sau instanța i-a recunoscut capacitatea deplină de exercițiu? Atunci pleacă la fel ca un adult, fără acordul părinților.

Declarația la notar: ce aduci și cât costă

Declarația o faci la orice notar public din țară. Părintele care își dă acordul merge personal. Găsești notarii pe site-ul Uniunii Notarilor.

  1. Pregătește datele. Numele și CNP-ul copilului și perioada acordului, de cel mult 3 ani. Dacă pleacă cu alt adult, și numele și datele de identitate ale acestuia.
  2. Mergi la notar cu actele. Buletinul tău valabil, certificatul de naștere al copilului și, dacă ți-ai schimbat numele, certificatul de căsătorie sau actele divorțului.
  3. Spune-i notarului pentru ce îți trebuie. O declarație de acord pentru călătoria copilului în străinătate, nu pentru pașaport. Notarul o scrie, tu o citești și o semnezi.
  4. Primești două exemplare. Unul îl păstrează însoțitorul, celălalt stă cu pașaportul sau buletinul copilului. Luați-le pe amândouă la drum.

Notarul îți cere un onorariu. Minimul stabilit de Ministerul Justiției pentru o asemenea declarație e de 50 de lei. Notarul poate cere mai mult, așa că întreabă prețul înainte.

Dacă dați amândoi declarația, puteți merge împreună la același notar. Onorariul minim e același, oricâți părinți semnează.

Te-ai răzgândit? Îți retragi acordul tot printr-o declarație la notar, la oricare notar. Altfel, retragerea nu contează la graniță.

Copilul are între timp alt pașaport sau alt buletin? Declarația rămâne bună, dacă din ea reies numele și CNP-ul lui.

Declarația făcută în România nu trebuie tradusă. Ea se arată doar la plecarea din țară.

Un părinte e în străinătate

Părintele care stă în altă țară își poate da acordul la ambasada sau la consulatul României de acolo. Declarația e la fel de bună ca una de la notar.

Te programezi pe econsulat.ro, la „Acte notariale”. Alegi serviciul „Declarație”, nu „Procură”.

La consulat nu plătești nimic pentru această declarație. Aduci buletinul sau pașaportul tău, certificatul de naștere al copilului și o copie după actul însoțitorului.

Poți merge și la un notar din țara în care stai. Declarația are nevoie atunci de apostilă, iar la graniță o arăți cu o traducere legalizată în română.

Pentru câteva țări, cu care România are tratate de asistență juridică, apostila nu e necesară. Întreabă la consulat dacă țara ta e una dintre ele.

Dacă unul dintre părinți e în țară și celălalt afară, fiecare își poate da declarația separat. Însoțitorul arată la graniță ambele declarații.

Copilul are domiciliul sau reședința în țara în care merge? Atunci nu-i trebuie declarația, nici cu un părinte, nici cu alt adult.

Însoțitorul arată biletele până în acea țară și dovada domiciliului sau a reședinței. De exemplu, pașaportul copilului cu țara de domiciliu sau permisul lui de ședere.

Alte acte străine decât cele de identitate și permisele de ședere trebuie să aibă traducere legalizată.

Pleci cu mașina și n-ai bilete pentru tot drumul? Însoțitorul scrie de mână, la graniță, o declarație că merge în țara în care copilul are domiciliul sau reședința.

Copilul are și altă cetățenie sau s-a născut în străinătate? Dacă e și cetățean român, aceleași reguli se aplică, cu orice act ar călători.

Părinții nu se înțeleg

Celălalt părinte nu vrea să-și dea acordul sau nu poate, de exemplu pentru că nu știi unde e? Atunci copilul pleacă doar după ce hotărăște instanța.

Ceri judecătoriei să hotărască în locul celuilalt părinte. Judecătorul îi ascultă pe părinți și pe copil, de la 10 ani, și citește raportul de anchetă psihosocială.

Judecătorul hotărăște după interesul copilului. Nu-ți putem spune dinainte cum va hotărî.

Hotărârea trebuie să fie definitivă. Când călătoria e urgentă, instanța poate da mai repede o hotărâre provizorie, numită ordonanță președințială. Ea se aplică imediat.

Pornește din timp: un proces durează. Un avocat te poate ajuta. Dacă nu-ți permiți unul, vezi ajutorul public judiciar.

Vrei să te muți cu copilul în altă țară? Asta nu e o călătorie: mutarea copilului cere acordul celuilalt părinte sau hotărârea instanței.

Divorțați? Hotărârea de divorț spune cine exercită autoritatea părintească și unde locuiește copilul: vezi divorțul.

La graniță, în Schengen și la întoarcere

Declarația și celelalte acte le arăți polițistului de frontieră la plecarea din România, în original. Polițiștii păstrează o copie.

Regulile sunt aceleași când mergi într-o țară din spațiul Schengen. Acolo nu mai e control la fiecare trecere, dar polițiștii pot face verificări prin sondaj.

Dacă lipsesc actele, polițiștii întrerup călătoria copilului. Dacă nu e cu niciun părinte, îi anunță pe părinți să vină după el.

Copilul de cel puțin 14 ani care refuză să plece nu poate fi scos din țară, chiar dacă actele sunt în regulă.

La întoarcerea în România nu ți se cere acordul părinților. Copilul are nevoie doar de actul lui de călătorie.

Țara în care mergi poate avea reguli proprii, la intrare sau la ieșire. Verifică pe mae.ro înainte de drum.

Greșeli care te costă

  • Să pleci cu o copie sau cu o poză a declarației. Polițistul cere originalul.
  • Să crezi că în spațiul Schengen nu mai trebuie declarația. Regulile sunt aceleași, iar polițiștii verifică prin sondaj.
  • Să faci declarația pentru pașaport în loc de cea pentru călătorie. Sunt două declarații diferite.
  • Să te bazezi pe hotărârea de divorț care stabilește doar locuința copilului. Dacă autoritatea părintească e comună, îți trebuie acordul celuilalt părinte.
  • Să pleci cu certificatul de naștere sau cu cartea de identitate simplă a copilului. Niciuna nu e act de călătorie.
  • Să lași declarația să expire. E valabilă cel mult 3 ani de la data la care a fost făcută.
  • Să schimbi însoțitorul în ultima clipă. Copilul pleacă doar cu adultul scris în declarație.
  • Să ceri la consulat o procură. Serviciul potrivit se numește „Declarație”.
  • Să afli prea târziu că celălalt părinte nu semnează. Instanța are nevoie de timp, așa că întreabă-l din vreme.
  • Să trimiți singur la drum un copil sub 16 ani. Legea cere un adult care să-l însoțească.